938.
Doamne, iar îmi plec genunchii înaintea Crucii Sfinte
Doamne, iar îmi plec genunchii înaintea Crucii Sfinte
cu o inimă zdrobită și cu-o lacrimă fierbinte.
Doamne, Doamne, mila Ta-i scăparea mea.
Nu am mirul Magdalenei să Ți-L dau pentru-ngropare,
dar cu plâns ca păcătoasa Îți spăl sfintele picioare.
Am umblat prea mult pe lume, în păcate și în rele,
făr-să mă gândesc la Tine ori la ceasul morții mele.
M-am gândit numai la lume, la averi și la păcate,
făr-să-mi pese că Tu sângeri și Tu suferi pentru toate.
Astăzi văd cu pocăință Prețul Scump al Crucii Tale
pentru vina mea cea mare, pentru-a vieții mele cale.
Și mă rog cu păcătoasa și tâlharul de pe Cruce:
iartă-mă și mă primește și-mi dă raiul Tău cel dulce.