939.
Tot ce-am cântat, Iisuse, și-am plâns sub Crucea Ta

Tot ce-am cântat, Iisuse, și-am plâns sub Crucea Ta
să mă alunge-ntruna ca groaza și furtuna
- de-am să Te pot uita!
Tot ce mi-ai dat Tu mie și eu Ți-am dat cândva,
iubirea cea cerească, mă ardă și-osândească
- de-am să Te pot uita!
Tot ce-a fost martor stării ce n-o mai pot purta
mă-nvinuiască-oriunde, să nu mă pot ascunde,
- de-am să Te pot uita!
Tot ce Ți-am spus prin lacrimi sau zis prin gura mea,
ca arșița să-mi fie, ca gheața să mă ție
- de-am să Te pot uita!
Tot chinul dus și foamea, și multa lipsă grea,
și munca cea amară napoi să-mi vină iară
- de-am să Te pot uita.