942.
Lume, negustor de rele, cum m-ai înșelat cu ele
Lume, negustor de rele, cum m-ai înșelat cu ele,
mi-ai promis de toate cele și mi-ai dat amar și jele.
Mi-ai promis mare și sare și mi-ai dat lacrimi amare,
mi-ai promis averi de strâns și mi-ai dat amar și plâns.
Lume, negustor de rele, cum m-ai înșelat cu ele,
mi-ai promis de toate cele și mi-ai dat amar și jele.
Mi-ai promis și mi-ai promis, dar minciună-i tot ce-ai zis,
c-ai zis până te-am crezut și-apoi m-ai lăsat căzut.
Lume, negustor de rele, tu strâmbași căile mele,
să mă duci la iad cu ele, să mă-ngropi în chinuri grele.
Ai zis cât ți-am fost pe plac și-apoi m-ai lăsat sărac,
ai zis până m-ai mințit și-apoi m-ai lăsat zdrobit.
...De n-ar fi-avut Dumnezeu milă de sufletul meu,
unde-aș fi ajuns să zac, n-ar ști nimeni, veac de veac.
Fie Domnul lăudat c-a fost bun și m-a scăpat,
fie Domnul preamărit c-a fost bun și n-am pierit.