948.
Iubește-ți crucea ta și-o poartă, oricât de aspră ți-ar părea
Iubește-ți crucea ta și-o poartă, oricât de aspră ți-ar părea,
căci și cea mai amară soartă odată ți-o-ndulcești cu ea.
Când, cu puterile sleite, nici s-o târăști n-ai mai putea,
prin cele mai de jos ispite, mergi sprijinit de crucea ta.
Când se va năpusti furtuna și nici un scut nu vei avea,
cu-ncredere întotdeauna, te-adăpostești sub crucea ta.
Când va veni singurătatea și prea din greu ți-o vei purta,
ca de-al soției sân preadulce, să te-alipești de crucea ta.
Când vor veni prăpăstii multe și nici un pod nu vei avea,
ea peste ele-ți va fi punte și-ai să le treci pe crucea ta.
...Când vei păși către cunună, Hristos, ieșind naintea ta,
va spune: "Vino, slugă bună" - și-n schimbul crucii ți-o va da!