Vorbea Iisus de pe colină

Vorbea Iisus de pe colină poporului ce sta pe jos, cu fața plină de lumină, vorbea Iisus de pe colină, cu glasul rar, adânc, duios: - În lume, ura ca o stâncă apasă sufletul oricui, te-nchide-n noaptea ei adâncă, să fii ca piatra, mai rău încă, să nu faci bine nimănui! Dar Eu vă spun: de vezi pe moarte dușmanul tău în drum căzut, tu lasă ura la o parte, și dacă-ți vezi dușmanu-n moarte, cu milă-ajută-l pe căzut. Dac-un dușman bătut de soarte la ușa ta se va opri, tu lasă ura la o parte, dușmanului bătut de soarte tu dă-i ce poți, dar nu-l goni! Când un dușman în haine sparte la ușa ta va aștepta, tu lasă ura la o parte, dușmanului în haine sparte tu dăruie-i cămașa ta! Când chiar dușmanii cei de moarte vor face-n contra ta sobor, tu lasă ura la o parte și chiar dușmanilor de moarte le-ntinde mâna iubitor. Cu cei și mai lipsiți, împarte bucata pâinii pentru trai, cât ai, chiar cu dușmanu-mparte - căci Dumnezeu îți face parte atunci și ție sus, în rai.