97.
Iisuse, Slava slavei mele
Iisuse, Slava slavei mele,
Izvor ascuns în Dumnezeu,
/ atât noian de fericire
adus-ai sufletului meu! /(bis)
Atâtor înălțimi de slavă
stăpân pe veci m-ai hărăzit,
/ de-aștept cu ochii plini de lacrimi
al Veșniciei răsărit. /(bis)
O, pentru-această moștenire
și viitor așa măreț,
/ nimica nu-i prea mult în lume
și nu-i prea mare nici un preț. /(bis)
Dar n-am decât o viață, Doamne,
și-un singur suflu pământesc,
/ ca-n schimbu-acestei fericite
Împărății, să-Ți dăruiesc. /(bis)
Și-i prea puțin... Pe-o-mpărăție
și-un viitor așa măreț,
/ dac-aș avea, Iisuse Doamne,
aș da o mie de vieți! /(bis)
Dar nu le am... Și plâng, Iisuse,
azi, când osânda mi-o ascult,
/ nu pentru că-Ți jertfesc o viață,
ci pentru că nu-Ți pot mai mult. /(bis)