979.
Din câte lucruri mi-am dorit cândva
Din câte lucruri mi-am dorit cândva,
în zilele-mi senine,
pe toate mi le-ai împlinit,
Iisus, când Te-am aflat pe Tine.
Din câte griji m-au frământat
în vremile de lipsuri pline,
de toate m-ai despovărat,
Iisus, când Te-am aflat pe Tine.
De câte temeri tremuram
în anii mei de stări haine,
Iisus, nici una nu mai am
de când m-am alipit de Tine.
Din câte bucurii mi-am vrut
mai strălucite și divine,
Iisus, pe toate le-a-ntrecut
aceea de-a răbda cu Tine.
Din câte doruri dragi mai țin
să-mi împlinesc cît mai depline,
cel mai curat și mai divin
e să m-ascund mai mult în Tine.
Iar tot ce-aștept mai strălucit
în viața veșnică ce vine
e clipa când, desăvârșit,
pe veci mă voi cuprinde-n Tine.