987.
Har ceresc, condu-mă Tu
Har ceresc, condu-mă Tu
numai spre iubire,
ce să fac și ce să nu,
ea să-mi dea de știre;
ce să țin și ce să las,
ea să mă învețe,
zi cu zi și ceas cu ceas,
vreau a ei povețe!
Apa Ta mi-o vreau izvor,
Fața Ta-mi vreau soare,
pe aripa Ta să zbor
floare după floare;
plânsul Tău în ochi mi-l vreau,
leagăn Sânu-Ți dulce,
duhul numai Ție-mi dau
seara să se culce.
Vino, Doamne, numai Tu
și mă-ndrumă bine,
ce e vrednic și ce nu,
eu să-mi știu reține.
Tot ce-i drept și luminos,
azi și-n veșnicie,
Har ceresc al lui Hristos,
numai Tu-mi spui mie!