996.
Dragostea când e curată
Dragostea când e curată
nu lipsește niciodată,
nu-s nici ziduri, nici poveri
s-o oprească nicăieri;
dragostea când e fierbinte
arde-n ochi și-arde-n cuvinte,
arde-n lacrimi și-n cântări
slava fericitei stări.
Dragostea când e frumoasă
e smerită și duioasă,
credincioasă rămânând
pân-la moarte orișicând;
dragostea când e deplină
e tăcută și senină
și-și dă anii minunați
pentru cer și pentru frați.
Dragostea când este bună
poartă jugul dimpreună,
duce până la sfârșit
crucea lângă Cel Iubit;
dragostea când e cerească
face sufletul să crească
pân-ajunge luminos
una-n umblet cu Hristos.
Dragostea când este-ntreagă,
de Hristos n-o mai dezleagă
nici tăcere, nici cuvânt,
nici viață, nici mormânt.