997.
Iisus, numai iubirea mea
Iisus, numai iubirea mea
stă-n Casa Ta și plânge,
nu-i nimeni în genunchi cu ea,
ea singură se frânge.
Departe, unde ochii săi
privesc printre suspine,
peste atâția munți și văi,
Te văd numai pe Tine.
Înconjurată numa-n dor,
iubirea mea fierbinte
așteaptă, scump Mântuitor,
a' Tale dulci cuvinte.
Vin ochii Tăi, simt Fața Ta
alăturea-mpreună,
dar gura Ta de ce nu vrea
nici un cuvânt să-mi spună?
O, spune-mi numai un cuvânt,
căci inima-nsetează
și este ceasul nostru sfânt
să-ngenunchem de-amiază.
Iubitul meu, în Casa Ta
stă inima-mi și plânge,
vino-n genunchi la dreapta mea,
șoptește-mi și mă strânge.